Sa zambim si sa reflectam, pe calea catre excelenta

A fost odata o manastire zen, in care calugarii traiau intro tacere desavarsita. Exista o singura exceptie de la aceasta regula: fiecarui calugar i se permitea sa spuna doua cuvinte la fiecare cinci ani. Dupa ce unul dintre ei a tacut timp de cinci ani, staretul i-a cerut sa spuna cele doua cuvinte pe care le doreste.
     ”Camera rece” , a spus calugarul.
Cinci ani mai tarziu, calugarului i s-a permis sa vorbeasca din nou.
     ”Mancare proasta” , a spus el.
Dupa alti cinci ani, staretul i-a cerut din nou sa spuna cele doua cuvinte la care avea dreptul.
     ”Parasesc manastirea”, a spus calugarul.
     ”Nu ma mira, i-a raspuns staretul. Nu faci altceva decat sa te plangi tot timpul”

“Un calugar se plimba in sus si in jos pe malul unui rau linistit, incercand sa se decida pe unde sa-l treaca. La un moment dat el a observat pe malul celalalt al raului un mare maestru Zen. Convins ca problemele sale s-au rezolvat, el i-a strigat marelui maestru: “Invatatorule, cum pot sa trec pe malul celalat al raului?”
Maestrul i-a raspuns: “Te afli deja pe malul celalalt al raului!”
(Aforisme Zen) culese de David Bell

Comments are closed.